Cimitir

Cimitir

Personalităţi ale Bisericii din Braşovul Vechi

cimitir1În cimitirul, care înconjoară Biserica, îşi dorm somnul de veci numeroase personalităţi, între care consemnăm pe Ioan Bran de Lemeny, eroul de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, devenit secretar al Marii Adunări de la Blaj. Născut la Zărneşti, într-o familie originară din părţile Chioarulu studiază teologia şi dreptul la Blaj, Sibiu şi Cluj. În 1837, după ce obţine doctoratul în drept la Cluj, se stabileşte la Braşov , fiind cel dintâi avocat român din localitate. Implicat în evenimentele revoluţionare paşoptiste, conduce alături de notarul şi epitropul bisericii „Sf. Nicolae”, delegaţia celor 400 de români din Şchei, care în aprilie 1848 pătrund în clădirea Magistratului braşovean, cerând drepturi egale cu saşii, noi alegeri pentru primărie, dreptul de a avea gardă naţională proprie. În 3/15 mai 1848 participă la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, fiind ales secretar al Adunării, alături de protopopul braşovean Ioan Popazu şi membru în delegaţia care avea sarcina de a prezenta împăratului Ferdinand cererile naţiunii române. Ca membru în Comitetul Naţional Român şi în Comisia pentru apărarea ţării şi-a adus o contribuţie deosebită în lupta pentru primirea drepturilor legale ale românilor. După revoluţie îndeplineşte mai multe funcţii în stat. Inspector în cercul Branului, referent în secţiunea justiţiei la guvernul civil şi militar al Transilvaniei, consilier la tribunalul ţării şi din 1854 judecător la Curtea de Apel din Sibiu. Din 1861 este numit comite (căpitan) al districtului Făgăraş, impunând folosirea limbii române în relaţiile oficiale. Ajunge deputat în Dieta de la Sibiu  şi în consiliul imperal din Viena. Din 1865, pensionându-se se retrage la Braşov, fiind înmormântat în cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Braşovul Vechi în 1899. Pe piatra de mormânt găsim următoarea inscripţie: „Ioan Bran P. de Lemeny et Kozla, fost c(răiesc) r(egesc) cons. De apel, căpitan suprem al distr. Făgăraş, Asesor şi defensor matrimonii la Consist. Mitropolitan gr.or., Secretar al adunării de la Blaj 3/15 Mai 1848 etc. Născut în Zărneşti 1811, reposat în 23 iunie 1899”.

Tot în acest cimitir se află mormântul cărturarului braşovean Victor Branişte (1874-1938)[1].

Între personalităţile care-şi dorm somnul de veci în acest cimitir menţionăm şi familia dascălului, autor de manuale şcolare Ioan Dariu (1855-1951)[2]. Născut la Peştera-Bran. Clasele gimnaziale lcimitir2e absolvă la Braşov şi şcoala normală la Sibiu, ajungând după absolvire învăţător la şcolile centrale române din Braşov. Împreună cu directorul Ştefan Iosif (tatăl poetului Şt.O. Iosif) scoate mai multe publicaţii braşovene. Cea mai cunoscută este „Şcoala şi familia – foaie penru creştere şi învăţământ”, devenită „Foaia pedagogică şi literară”. Publică mai multe manuale de istorie, geografie şi gramatici pentru limbile română şi maghiară. În colaborare cu Domeţiu Dogariu alcătuieşte cărţi de aritmetică, geometrie şi istorie naturală, culegând totodată şi folclor. Dintre lucrările sale de referinţă menţionăm „Lexicon de citate şi sentinţe din literatura universală a timpurilor vechi şi noi”. Pe piatra de mormânt din cimitir găsim inscripţionat: „Familia Ioan Dariu (1855-1951), Maria Dariu (1881-1961), Elvira Şerban (1910-1993), Steluţa Jandura (1937)”.

Un alt mormânt este al familiei lui Gh. Seceleanu, unul din revoluţionarii de la 1848, care alături de Bariţiu şi Ioan Bran au pichetat Prefectura Braşov, obligându-l pe magistrat să acorde drepturile istorice ale românilor.

 

Material realizat de Părintele Profesor Doctor Vasile  Oltean

Directorul Muzeului Primeii Școli Românești

 



[1] Articol publicat în „Primăria Braşovului”, nr. 18, 1994, p. 3.

[2] x x x, Cărturari braşoveni…, p. 73-74. şi Ghibu, O., Şcoala românească din Transilvania…, p. 57-58.