Deşi nu am ţinut pasul cu lumea virtuală pentru a fii vii şi aici, am trăit din plin bucuria vieţii din lumea reală. Parohia noastră şi-a desfăşurat activitatea bogată atât de intens încât nu a lăsat timp pentru imprimarea lor în acest spaţiu virtual. Cu toate acestea acum vom încerca să scrijelim evenimentele mai memorabile din această perioadă ca o mărturie a vivacităţii noastre.

Hramul Bisericii – Adormirea Maicii Domnului

La mijlocul lui august am serbat cel mai frumos eveniment al bisericii noastre, cel care ne leagă adânc cu ctitorii Sfântului nostru Locaş, hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Astfel de Sfântă Mărie Mare, ne-am adăpostit cu toţii în sânul bisericii Maicii Domnului din Braşovul Vechi, apărătoarea şi protectoarea noastră. Ne-am bucurat în slujire de sobor, la strană cântând angelic grupul vocal Anatoly. I-am pomenit pe ctitorii bisericii noastre şi pe cei din neam adormiţi sub numele Maicii Domnului. La finalul Sfintei Liturghii credincioşii au fost mirunşi şi au primit un pliant cu istoricul bisericii, colivă şi din partea unor credincioşi sarmale. Cu ocazia acestui eveniment s-au împărţit 400 de pachete puse la dispoziţie de SC Titan Comerţ SRL prin bunăvoinţa domnului Nicu Goarnă, şi s-a organizat o agapă la care au fost invitaţi preoţii participanţi, Consiliul Parohial, Comitetul Parohial şi angajaţii bisericii cu familiile lor.

Sfinţii Brâncoveni

La 16 august în fiecare an sunt pomeniţi aceşti mari martiri ai neamului şi credinţei româneşti, dar mai ales în acest an în care se împlinesc 300 de ani de la martiriul lor. Patriarhia Română a marcat acest an în chip deosebit, iar parohia noastră a participat şi ea la aceste evenimente. De pildă, la vizita Patriarhală cu moaştele Sfinţilor Brâncoveni de la Mănăstirea Sâmbăta au participat nu mai puţin de 42 de credincioşi însoţiţi de Părintele Puia Constantin, transportul fiind pus la dispoziţie de biserică. Dar cea mai mare cinstire a fost slujirea Sfintei Liturghii întru pomenirea lor, şi în bucuria jertfei lor pilduitoare.

Sfinţirea Icoanei Adormirii Maicii Domnului

Deasupra porţii de intrare în curtea casei parohiale, un cadru liber îşi aştepta împlinirea. Aceasta a venit la începutul lunii septembrie când un tânăr artist a finalizat în mozaic icoana hramului bisericii. Ticuşan Rareş George a dat braşovenilor un nou simbol al celei care este numită Protectoarea Braşovului, icoana în mozaic a Adormiriii Maicii Domnului. Momentul împlinirii acestei lucrări a venit ad hoc la ceas de seară după slujba de seară, când toţi cei prezenţi la slujbă am ieşit la sfinţirea icoanei. A fost un moment unic, tainic şi frumos!

Ajutoare pentru sinistraţi

Inundaţiile de la începutul lui septembrie şi ravagiile lor au mişcat inimile braşovenilor, care fiecare după putere au adus din prisosul sau din lipsurile lor ajutoare la biserică. Astfel trei biserici din Braşov: Adormirea Maicii Domnului din Cetate, Bunavestire, „de la parc” şi Adormirea Maicii Domnului din Braşovul Vechi au strâns şi au selectat ajutoare. De transportul lor s-a ocupat biserica noastră care a solicitat ajutorul unuia din credincioşii noştri. Prin bunăvoinţa acestuia şi cu osteneala lui personală ajutoarele au fost încărcate, transportate şi descărcate la parohia Vaideeni II din protopopiatul Horezu, judeţul Vâlcea. Concluziile noastre după această experinţă este ca pe viitor, efortul să fie concentrat pe mâncare neperisabilă, pături, saltele, bani, şi mai puţin pe haine, care multe au fost rupte, murdare şi a necesitat o muncă în plus din partea noastră. Dumnezeu să răsplătească cu harul său efortul tuturor.

Activităţile cu copiii

O dată cu începerea şcolii am reluat şi noi activităţile cu copiii din fiecare duminică. În lunile septembrie şi octombrie activităţile au fost concentrate pe lucrurile făurite de mânuţele lor. În luna noiembrie dezvoltăm sentimentul patriotic, pregătindu-ne de Ziua Naţională cu cântece şi joc.

Naşterea de sus

A zis Domnul: De nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va avea Viaţă în el!

Deşi am bucuria de a naşte pe mulţi a doua oară, şi particip tainic la scrierea numelor lor în cartea veşniciei, şi fiecare botez este special, unic şi irepetabil; am avut parte de un botez mai deosebit: a 12 copiii ai aceleiaşi familii. Nu are sens să explicăm cum de nu au fost botezaţi până acum, cum s-au mobilizat credincioşii pentru a deveni naşi, şi alte aspecte omeneşti… vreau doar să remarc taina acelui moment unic din viaţa mea. Fiind prins în slujire nu am avut răgaz să remarc clipa, până la momentul înconjurării cristelniţei, când ridicând privirea şi gândul am realizat că nu mai sunt pe pământ… cădelniţă, cânt, horă, lumini, lacrimi de bucurie… am pătruns în alt moment, în altă lume, în altă clipă: – Dumnezeu îşi făurea lumea.

Grădina Învierii

Unul din proiectele expuse în acest site, privea lucrările de reparaţii necesare în cimitir. Din mila lui Dumnezeu, această toamnă a adus cu bun augur începerea lor. Deşi nu sunt finalizate, lucrările de până acum sunt observabile. Astfel menţionăm reparaţiile gardului şi asfaltarea aleilor principale. Mulţumim celor care prin jertfelnicia lor îi cinstesc pe cei care sunt sus în cer. Nu am fi reuşit fără sprijinul dărniciei lor, voluntare şi discrete. Dumnezeu să vă răsplătească jertfa în numele celor dragi care au adormit întru Domnul!

Luminile de dincolo de mormânt

1 Noiembrie  s-a potrivit să fie într-o zi de sâmbătă, astfel fiind pomeniţi cei adormiţi şi în apus şi în răsărit, în aceeaşi zi. Acest fapt ne-a pus în faţă pomenirea morţilor aşa cum o ştiiam noi şi halloween. Două celebrări în antiteză, şi două celebrări pe segmente de vârstă diferite. Maturii şi seniori pomenidu-i pe cei dragi, şi tinerii mascaţi în făpturi hidoase la grădiniţă, şcoală şi în spaţii de distracţii.

Nu am putut să rămân indiferent şi fără mâhnire în constatarea că şcoala şi părinţii induc copiilor şi tinerilor o abordare străină de spiritualitatea noastră, şi că au lipsit aproape cu desăvârşire de la pomenirea din biserică şi cimitire.

Care este diferenţa de educaţie şi de percepţie a celor două perspective?

Este următoarea: – în lumea ortodoxă pomenirea celor adormiţi este una personală. Îi pomenim pe cei dragi ai noştrii, pe părinţi, fraţi, surori, uneori chiar copii. Este o legătură vie. Este felul în care stăm cu ei şi vieţuim cu ei mai departe. Este forma de manifestare a dragostei noastre. Întâlnirea este în rugăciune, în lacrimi, cu flori şi lumânări ca simbol a luminii lor de dincolo de mormânt, dar şi ca luminare a căii lor spre cer, dincolo de întunericul morţii, în drumul spre lumina vieţii.

În sărbătorirea apuseană a halloween-ului, este o privire macabra şi impersonală asupra trupului cadavric impersonal a unui necunoscut. O dispreţuire a morţii şi a morţilor. Este o înfăţişare a lumii cadavrerice a trupurilor în putrefracţie, care este scoasă la suprafaţă, şi este pusă într-o scenă, pentru mine, ca preot ortodox, de-a dreptul demonică.

Cultivând o astfel de perspectivă în copiii noştri, în final ne defavorizăm pe noi, deoarece le inducem frică faţă de rămăşiţele noastre, le vor dispreţui, şi nu vom mai fi părinţii lor dragi de acum răposaţi, ci doar nişte leşuri ce o să le repugnă.

Dar dacă vom cultiva dragostea faţă de adormiţi aşa cum au făcut părinţii noştri, atunci le vom da şansa copiilor noştri să împlinească şi după ce nu vom mai fi porunca a cincea din lege: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să îţi fie bine şi să trăieşti mulţi, şi fericiţi ani, pe pământ!