Până în veacul al XVIII-lea lo­cuitorii cartierului zis „Braşovul Vechi”, populat cu locuitori proveniţi din satele Ţării Bârsei, frecventau biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului, nevoiţi să străbată câţiva km pentru a participa la serviciul religios.

Începând cu 7 martie 1782 (după decretul lui Iosif al II-lea din 4 iulie 1781) românii braşovecheni emit mai multe memorii autorităţilor locale şi vieneze, prin care cer aprobarea pentru ridicarea unui edificiu religios, moti­vând că sunt peste 140 gazde şi sunt prea departe de biserica din Şchei.

Bogatul negustor şcheian Ştefan Nicola (un grec originar din Ianina)^[1] se obligă faţă de magistrat că va suporta toată cheltuiala construcţiei. Ca urmare, în 10 octombrie 1782, prin decretul 7.355 guvernial se aprobă doar o capelă („Bothaus”) şi un cimitir împrejmuitor „lângă Cazarme”, întrucât în zonă exista o unitate militară (în parte păstrată şi azi în apropiere de str. De Mijloc, colţ cu str. Bisericii Române). Deja în anul următor, în 1783 biserica este ridicată, iar din acelaşi an strada primeşte numele „Strada Bisericii Române” (până în anul 1965, când i s-a dat strada a primit numele de „str. Operetei”, revenindu-se la vechea denumire după Revouţia din 1989).

„Cu ajutorul lui Dumnezeu – se spune în pisania de la intrare – s-a ridicat această biserică cu cheltuiala dumnealui Nicolae Ştefanu de la Ianina, în zilele Prea Înălţatului Iosif al II-lea, spre veşnică pomenire, cumpărând şi locul tot Dumnealui, 1783 mai 11”. Pe un Ceaslov vechi al bisericii din Bod (jud. Braşov) se adaugă: „În 1785 au venit Prea Sfinţitul Vlădică Ghedeon şi au sfinţit biserica din Braşovul vechi şi când s-au întors a sfinţit şi biserica din Codlea (Braşov)”.

                Inscripţia aşezată la intrare ne oferă noi amănunte: „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu încuviinţarea Fiului şi harul Sfântului Duh s-a zidit acest Sfânt lăcaş în anul 1783. S-a pictat în tehnica frescă de către pictorul Iosif Vasu între anii 1947-1949, iar în urma incendiului din 1977 această pictură a fost distrusă, păstrându-se în tinda bisericii scenele: Izgonirea din Rai şi Arhanghelul Mihail. În vremea arhipăstoririi I.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, în jertfelnicia credincioşilor şi cu osârdia păr. Prot. Ioan Comşa şi a pr. Ioan Zăbavă, s-au pictat din nou în tehnica frescă de către pictorul Dimitrie Bănică din Bucureşti 1981-82 spre lauda lui Dumnzeu şi întărirea credinţei strămoşeşti”.

Biserica este construită din cărămidă şi piatră, în stil baroc târziu, în formă de treflă cu absida altarului şi două abside laterale poligonale în exterior şi semicirculare în interior. Absidelor le corespund nişte calote, despărţite de traveea centrală prin arcuri-dublouri.

Naosul este boltit, încrustat cu 6 ogive triunghiulare, cu baze laterale. În faţa altarului, sprijinită pe arcurile dublourilor se află o turlă, sub acoperiş.

În partea de vest a naosului este un podişor pentru cor, la început din lemn, iar din 1928, fiind înlăturat cel vechi se face podişorul actual din beton.

Biserica este întregită cu un pridvor (azi pronaos), boltit cu arcade (iniţial fusese deschis). Deasupra pridvorului este turnul clopotniţă, pătrat, din cărămidă şi piatră cu timpane laterale, iniţial fiind acoperit cu ţiglă solzi, iar din 1928 cu tablă de aramă.

Acoperişul bisericii este în formă de şa, realizat cu ţiglă solzi.

Între anii 1783 şi 1790 a fost pictată în frescă de fraţii Ioan, Alexandru, Nicolae şi Vasile Grecu din Săsăuş. Pictorii au venit de la Turcheş (Săcele-Braşov) , unde la 1780 înfiinţaseră o şcoală de zugravi iconari. Pe parcurs pictura s-a deteriorat, păstrându-se doar un fragment în altar (Sfinţii Chiril şi Atanasie, precum şi Sfânta Maramă).

Sfinţită în anul 1785 de episcopul Ardealului Ghedeon Nichitici, Biserica îşi păstrează şi azi arhitectura originală.

Între anii 1946-1949 biserica este repictată, tot în frescă de Iosif Vasu, cunoscutul pictor al mai multor biserici din Braşov („Sf. Paraschiva” – Goaveri), Ţara Bârsei şi a Făgăraşului. Cu prilejul acestor lucrări, în firida de la proscomidie s-a găsit o pictură în fresco reprezentându-l pe Sf. Chiril, iar în alte două firide s-au aflat fresce reprezentând pe Sf. Atanasie şi Sfânta Maramă.

Iconostasul a fost lucrat în lemn, pe care sunt aplicate nişte arabescuri. În urma incendiului din 1977, acesta a fost parţial distrus şi în 1980 se reface la atelierele Patriarhiei şi tot atunci pictorul Bănică Dumitru restaurează pictura distrusă.

Din 1963 s-a amenajat în afară spaţiul pentru lumânări.

Primul slujitor al Bisericii a fost Bucur Cretu (1783-1792), fost si protopop al Brasovului (la 98 ani pentru doi ani), decedat la frumoasa vârsta de 100 ani. În 1792 este ales preot Vasile Ruscoiu, care moare în 1817 şi în locul său este ales fiul primului preot Nicolae Creţu. Lista preoţilor continuă cu Petru Gherman(1824-1837), care avea să devină protopop al Braşovului, fiind absolvent de teologie la Viena şi pe care în 1849 revoluţionarii unguri au vrut să-l aşeze episcop român „cu sila”^[2], Ioan Petric (1838-1839), Iacob Balcas (1840-1854). Au mai slujit la altarul bisericii preotul Ioan Dumbravă(1840-1896), care avea să-şi continue slujirea ca preot militar, apoi Gheorghe Perşinaru şi Iosif Maximilian, despre care C. Muşlea (care l-a cunoscut) spunea că „prin abilitatea şi bunul său simţ i-a success după o vrednică păstorire mai îndelungată să ridice mult această parohie cu enoriaşi harnici, inteligenţi şi simţitori această parohie a oraşului”, Gheorghe Persinariu (1856-1861), Iosif Maximilian (1896-1922), Petru Debu (1910-1942), Aurel Nistor (1942-1952), Ioan Comsa (1943-1994), Alexandru Popa (1952-1974), Ioan Zabava (1974-1989), Dinu Ion (1990-2013), Găvrilă Adrian (2006-20012). Astăzi Biserica este slujită de preoţii Constantin Puia (din 1995)^[5]  şi Ionuț Margin (din 2012).

În cimitirul, care înconjoară Biserica, îşi dorm somnul de veci numeroase personalităţi, între care consemnăm pe Ioan Bran de Lemeny, eroul de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, devenit secretar al Marii Adunări de la Blaj.

Tot în acest cimitir se află mormântul marelui cărturar braşovean Victor Branişte (1874-1934)^[3].

O altă familie de prestigiu a Braşovului a fost a ceea a lui Nicolae Sulică, autorul celor şase volume de „Documente privitoare la trecutul românilor din Şcheii Braşovului (1901-1906) şi a multor studii privind istoria Şcheiului.

Între personalităţile care-şi dorm somnul de veci în acest cimitir menţionăm şi familia dascălului, autor de manuale şcolare, Ioan Dariu (1855-1951)^[4].Pe piatra de mormânt din cimitir găsim inscripţionat: „Familia Ioan Dariu (1855-1951), Maria Dariu (1881-1961), Elvira Şerban (1910-1993), Steluţa Jandura (1937)”.

Un alt mormânt este al familiei lui Gh. Seceleanu, unul din revoluţionarii de la 1848, care alături de Bariţiu şi Ioan Bran au pichetat Prefectura Braşov, obligându-l pe magistrat să acorde depturile istorice ale românilor.

O altă familie de renume din Şchei este cea a Găitănarilor, amintind de breasla acelora care confecţionau găitane răspândite şi în Principate.

În curtea bisericii, Junii Braşovecheni au ridicat o troiţă în amintirea înaintaşilor şi într-un spaţiu din preajmă au organizat un punct muzeistic al Junilor Braşovecheni.

Astăzi Biserica este prezentă în lista monumentelor istorice de categoria A.

TROIŢELE JUNILOR BRAŞOVECHENI

Proveniţi din rândul junilor şcheieni, Junii Braşovecheni şi-au continuat în noul spaţiu geografic, în Braşovul Vechi, tradiţiile strămoşeşti, precum şi obiceiul ridicării şi protecţionării troiţelor.

În ciuda faptului că se ştia că acest grup de juni s-a constituit în anul 1922, obţinând statut juridic în 1929, având membrii din rândul românilor şcheieni stabiliţi în Braşovul Vechi, deţinem un statut al acestor juni realizat la anul 1854, prin care se stipulează cu lux de amănunte reguli de funcţionare, întocmai ca în statutele de mai târziu ale celorlalte grupuri de juni⁷⁴.

Ei sunt o imitaţie a Junilor Bătrâni, atât în protocolul organizării, cât şi în port, cu deosebirea că, în loc de pălării, poartă căciulă simplă, ţurcană, cu „ţog” (vârf). Maialurile le organizează la „Foişorul” din Braşovul Vechi (str. Cloşca), într-un spaţiu dominat de o frumoasă troiţă. Sub îngrijirea lor se găseau Ia un moment dat şi alte troiţe: de pe Cloşca, strada Sitei, de la Paloş şi din Răcădău.

Recent, în curtea bisericii Sf. Adormire din Braşovul Vechi (strada Bisericii Române) s-a instalat o cruce, care păstrează actul ctitoricesc: „Glorie eternă Junilor şi credincioşilor braşoveni, care-şi au jertfă pe altarul neamului şi bisericii strămoşeşti. Braşov 15 august 1995″.

TROIŢA DE PE STRADA CLOŞCA -DE LA FOIŞOR

Pe un deosebit de agreabil tăpşan, protejat de pădurea de brad şi câteva vile care sfârşesc strada Cloşca, la 1910 s-a ridicat o frumoasă troiţă, în piatră, în arhitectură specifică celor din Şchei. Capela crucii este din zid, în formă octogonală, cu gratii metalice la ferestrele de acces vizual spre interior.

Inscripţia, bine conservată, confirmă actul ctitoricesc (în grafie latină): „ Cu Crucea Ta păzeşte Doamne poporul Tău, întru lauda şi mărirea lui Dumnezeu s-a edificat această cruce în vara anului 1910de Ioan Voicu şi soţia sa Măria Voicu”.

Anual Junii Braşovecheni fac maialurile duminicale şi petrec în zilele de sărbătoare.

TROIŢA DE LA PALOŞ

Una din vechile troiţe aflate în spaţiul Braşovului Vechi se păstrează aproape neobservată într-o grădină a unei frumoase vile în stil moldovenesc situată la întâlnirea străzilor Carierei şi Horia (pe str. Bobâlna din „Cetate”, nr. 2).

Bătrânii locului spun că numele de „Paloş” l-a primit, motivat de faptul că aici, pe vremuri se desfăşurau concursuri de scrimă (bătaia cu paloşul). Alţii spun că aici au fost înmormântaţi eroi ai neamului. Spaţiul din preajma troiţei, „inundat” de pomi, confirmă posibilitatea întrebuinţării lui pentru maialurile junilor.

Crucea masivă din piatră este protejată de o frumoasă capelă din zid, în arhitectura tipică marilor troiţe din Şchei. Se mai păstrează pe ea urmele unor picturi de veacul XIX, reprezentând: Răstignirea şi Fecioara Măria cu Pruncul.

Aproape indescifrabilă s-a păstrat inscripţia originală în grafie chirilică, din care am putut descifra doar: ,, Această sfântă cruce s-au făcut cu cheltuiala dumnealor Ioan Grecu Manole, domnişorul Gheorghe Achim, Ana soţia dumnealui, Gheorghe Persinariu ctitor, spre veşnica pomenire şi s-au făcut în anul acesta de la Hs.185… „. Ultima cifră fiind distrusă, putem înţelege că troiţa s-a ridicat între anii 1851 – 1859 şi unul din ctitori este un cunoscut negustor al timpului, Gheorghe Perşenariu.

Troiţa este îngrijită cu dăruire de către o gospodină, în a cărei grădină se păstrează. Prin grija dânsei, de curând a fost rezugrăvit spaţiul capelei.

TROIŢA DE PE STRADA SITEI

În preajma unei unităţi militare de pompieri, se găseşte o frumoasă troiţă, a cărei capelă este similară celei de pe Cloşca. După aprecierea localnicilor, ea a aparţinut tot Junilor Braşovecheni, iar după spusele altora era protejată de biserica de pe str. Bisericii Române.

Crucea masivă din piatră mai poartă urmele unei inscripţii, în grafie latină, din care reiese că: „a fost ridicată la anul 1867 de cucoana Elena N. Radoviciu, spre veşnică pomenire”. Ea face parte dintr-o familie de negustori, Radoviciu, membri ai Gremiului levantin din Braşov.

Capela, care protejează crucea, este construită în zid, în formă octogonală şi păstrează în interior mai multe scene biblice pictate în ulei, din care distingem: Botezul Domnului pe peretele de Sud, Dumnezeu Procrator pe plafon şi înălţarea pe peretele de Nord, ultima frescă fiind mai bine conservată.

De curând capela a fost zugrăvită prin grija enoriaşilor de la Biserica ortodoxă de pe strada Bisericii Române. Azi este în grija familiei doamnei Cosma Doina.

TROIȚA DIN RĂCĂDĂU

Tot Junilor Braşovecheni le revenea sarcina de a proteja şi troiţa de lângă Dealul Melcilor, aşezată pe tăpşanul de la capul străzii Dobrogeanu Gherea. Crucea construita din piatră poarta imaginile iconografice ale sfinţilor Petru si Pavel.

În interior aflam pictata biserica Sf. Paraschiva din Groaveri şi ctitoria voievodala din Turnu Roşu. Faptul ca aceasta troiţă este aşezată în spaţiul de arondare a parohiei Sf. Paraschiva din Groaveri, a îndreptăţit realizarea de curând a picturii care reprezintă aceasta biserica.

Imaginea bisericii din Turnu Roşu poate fi explicabilă prin faptul ca fondatorii proveneau din aceasta localitate. Inscripţia de pe cruce ne oferă posibilitatea de a cunoaşte alte amănunte: ,,Aceasta Sfânta Cruce cu hramul apostolului Sfântu Petru s-a ridicat cu ajutorul lui Dumnezeu în anul 1935, luna mai, cu cheltuiala vecinătăţii din Curmătura, întru slava lui Dumnezeu. Fondată în anul 1866 de Petruşi Ana Olaru. Constr(uita) (de) I. Bârsan”.

CRUCEA DIN CURTEA BISERICII ROMÂNE

De curând, în 1995 Junii Braşovecheni, conduşi de vătaful de atunci Gheorghe Ardeleanu, au ridicat în curtea bisericii „Sf. Adormire” din Braşovul vechi această cruce din ciment, purtând inscripţia: „ Glorie eternă Junilor şi credincioşilor braşoveni, care s-au adus jertfă pe altarul neamului şi bisericii strămoşeşti. Braşov 15 august 1995″.

La temelia crucii este săpată în piatră o cunună de lauri, având în interior două buzdugane puse în cruce.

CRUCEA JUNILOR BRAŞOVECHENI

În 1972, cu prilejul aniversării semi centenarului, tot la intrarea în curtea bisericii „Sf. Adormire” din Braşovul vechi s-a aşezat această troiţă din lemn în stil maramureşean. Se poate citi inscripţia de pe faţa crucii: „ Troiţa Junilor. Omagiu şi veşnică pomenire eroilor morţi ai Societăţii Junilor Braşovecheni. Grupul Junilor Braşovecheni”. La temelia crucii este placată în metaloplastie imaginea unui June Braşovechean, călare, iar marginal inscripţionat: „Grupul Junilor Braşovecheni — Aniversarea semicentenarului: 1922-1972″.

Plăcuţa de la baza troiţei cu aniversarea semicentenarului

Material realizat de Părintele Profesor Doctor Vasile Oltean

Directorul Muzeului Primeii Școli Românești

actualizat de pr. Ionuţ Margin